Motto: ”Omul este singura ființă care trebuie educată.” (Immanuel Kant)

Librarie Crestina - Resurse Crestine , Bibli , Carti Crestine , semne de carte, poezii crestine

Librarie Crestina - Resurse Crestine , Bibli , Carti Crestine , semne de carte, poezii crestine

iti promit ca o sa ma mai intorc din cand in cand pe aici...de data asta cu gandul.

Atunci cand simti ca nimic nu mai este la fel, cand toate cele din jurul tau dor si cand esti al nimanui...lumea asta pare neagra si urata.te-am iubit...te-am numit sufletul meu drag....te-am iubit neconditionat, fara incetare...te-am iubit in orice chip si fel exista...ti-am iubit privirea, cugetul, tacerea...ti-am iubit sufletul, trupul, chipul, gandurile, fragilitatea ta...te-am iubit cu totul si din toata fiinta mea...ti-am iubit defectele, si calitatile, mangaierile, finetea vocii, cumpatul, mania, surasul sau incruntarea...am iubit fiecare parte din tine, fiecare loc, fiecare umbra, fiecare freamat, fiecare cuvant si necuvant...am iubit numele tau, zambetul tau, seninatatea ta, suferinta ta...ai fost ca o icoana a sufletului meu indragostit de tot ce esti tu...

Timpul...

Imaginează-ți că există o bancă ce acordă un credit contului tău, în fiecare dimineață, de 86.400 de dolari. Dacă nu folosești corect creditul în aceeași zi, tot ce rămâne pe a doua zi este pierdut, fie puțin, fie mult. Ce vei face? Vei cheltui fiecare bănuț, desigur. Fiecare din noi are o astfel de bancă. Se numește TIMP. În fiecare dimineață, ne oferă 86.400 de secunde. În fiecare noapte, se înregistrează ca pierdut timpul pe care nu l-ai folosit bine. Nicio secundă nu trece în contul zilei de mâine. Nu se admite vreo depășire a contului de 86.400 de secunde. Fiecare zi deschide un nou cont pentru tine. Fiecare noapte arde tot ce rămâne din zi. Dacă eșuezi în a folosi depunerea zilei, pierderea este a ta. Nu există întoarcere înapoi. Nu există transfer de secunde pe mâine! Trebuie să trăiești doar în contul zilei de azi!Pentru a realiza valoarea unui an, întreabă un student care a pierdut un examen și a rămas repetent. Pentru a realiza valoarea unei luni, întreabă o mamă care a născut un copil prematur. Pentru a realiza valoarea unei zile, întreabă un zilier care ar copii de hrănit. Pentru a realiza valoarea unui minut, întreabă o persoana care a pierdut un tren. Pentru a realiza valoarea unei secunde, întreabă o persoană care tocmai a evitat un accident. Pentru a realiza valoarea unei sutimi de secundă, întreabă un sportiv care a câștigat o medalie de argint la Olimpice.Mereu avem de invatat in viata. As vrea sa intreb daca ar veni o vreme in viata, cand ti se spune ca ai de ales intre viata ta sau calea pe care ai ales sa o urmezi, ce faci ? Alegi viata ? Dar oare ce inseamna viata daca drumul pe care mergi nu e cel ales de tine ? Daca mergi pe drumul ala doar de dragul de a merge, iar inima ramane acolo unde ai fi vrut sa mergi si esti doar un calator care nu isi gaseste casa. Atunci ce faci, continui ? Se spune ca durerea naste poeti. Poate. Sau poate ca ajung la intelepciunea care ii poate face sa isi exprime sentimele in cuvinte. Poate ca ajung sa devina acei ce tin lumanarea in mana si calauzesc drumul intunecat celor ce vor sa vina dupa ei. Sau poate ca ei sunt cei care sunt sacrificati pentru a da nastere unor cuvinte frumoase, acele metafore pe care indragostitii si le vor rosti unul altuia atunci cand se vor privi in ochi, sau se vor hrani cu ele atunci cand sufera de dorul jumatatii de inima. Intotdeauna poetii au fost acei nebuni frumosi pe care toti i-au invidiat dar nimeni nu a vrut sa traiasca in pielea lor si alaturi de ei, pentru ca nu ii pot intelege. Ei aleg intotdeauna calea nebatatorita, pentru ca cei din urma sa poata sa calce mai departe catre viitor. Ce ne-am fi facut oare fara ‘’Romeo si Julieta’’a lui Shakespeare, sau ‘’Luceafarul ‘’ lui Eminescu ? Tuturor ne e teama de intuneric, pentru ca nu ne vedem lumina din noi si asta ne inspaimanta. Ne e teama de singuratate si cautam mereu ceva ce nu putem avea pentru ca nu suntem capabili sa privim cu adevarat in sufletul nostru si sa intelegem ceea ce avem nevoie cu adevarat. Traiesti fiindca iubesti! Iubesti fiindca traiesti. Iubeste inainte de a fi iubit si nu astepta ca cei din jurul tau sa iti raspunda, pentru ca daca te iubesc iti vor raspunde, daca nu, inseamna ca nu te iubesc. Iubirea e stropul de lumina, stropul de gheata si poezie al inimii, care se topeste odata ce incepi sa te indragostesti. Nici macar Raiul nu mai e vesnicie, iar Iadul e gheata fara iubire.Cartea ta de iubire a fost scrisa inainte de a te naste, tu ramane doar sa ii completezi cu fapte literele sale. Cu fiecare cuvant pe care il rostesti si dovada de iubire pe care o arati, mai scrii o pagina frumoasa, impodobita cu slove aurite in inima ta. Citeste iubirea de dincolo de stele si strange-o in brate ca si cum nu ai vrea sa ii dai drumul niciodata. Nu conteaza atat de mult viata ta, cat conteaza ce ai strans in inima ta si cat de mult ai aratat celor pe care ii iubesti, cat de multi ii iubesti prin fiecare gest si fiecare lacrima pe care le-ai sters-o de pe fata lor. Asa vei pleca multumit intr-o alta lume, intr-o alta viata si vei rasufla usurat spunand zambind : daca am gresit iarta-ma, daca te iubesc, uita-ma. Insa cel ce te iubeste cu adevarat nu te poate uita niciodata.